Indibidiguidibil

Gina Baciu a murit in aceasta noapte, la ora 3.15. Dupa jumatate de ora ii stateam la capatai cu ultima lumanare de care va mai avea parte pana la lugubrul drum catre mormantul ce-i va servi drept casa pentru vesnicie. Nu a avut cea mai fericita dintre vieti: nu si-a putut cladi o familie, s-a dovedit slaba in fata presiunilor iar finalul existentei ei a fost pangarit de tot felul de nenorociri la care nici macar o persoana mai tare ar fi rezistat. Dar a fost un suflet bun, o ziarista excelenta, o cunoscatoare abila a oamenilor si o femeie care uita de propriile probleme atunci cand se confrunta cu acele cazuri tragice care transforma orice ziar intr-o tribuna sociala. Si-a inchinat existenta presei bacauane, a dus cruciade in numele flamanzilor, saracilor si bolnavilor, uitand probabil de propriul ei destin. Pentru mine, cel care am cunoscut-o atat ca sef, coleg, dar (indraznesc sa spun) si amic, moartea ei e o reflectare fidela a greutatilor unei meserii pe care niciodata nu o poti parasi definitiv. Chiar si acum, dincolo de pragul ce desparte lumea omeneasca de imperiul dumnezeiesc, Gina Baciu isi scrie autobiografia propriei vieti, ghidandu-ne noua, celor care au reusit sa o cunoasca si sa o aprecieze, penita imaginara in epitaful unei pietre de mormant proaspat ridicate.

Cadavrul impozant pe catafalcul falnic,

Sub gaza de argint visa in asta sala…

Iar sanul ei pierdut in mortuara gala -

Pe veci oprit inmarmurise falnic.

Update: aici gasiti cele doua pagini inchinate memoriei colegei noastre din editia 25 septembrie 2008 a cotidianului “Monitorul de Bacau”.

Blestemata fii, durere!

Un tanar bacauan a fost omorat duminica dupa-amiaza pe drumul national DN 1 Codlea–Brasov, dupa ce a intrat cu motocicleta intr-o masina de teren cu numar strain Nissan Navara cu numarul BV 13 SYN. Adi Tampu, in varsta de 21 de ani, venea de la Ghimbav catre Brasov pe o vitezana verde Kawa ZX10, cand un autoturism 4×4 condus de un cetatean belgian a virat stanga fara a acorda prioritate motociclistului. Tanarul nu avea o viteza foarte mare (martorii oculari vorbesc de 80 kilometri la ora), cu toate acestea s-a izbit cu viziera de traversa de deasupra usii masinii si si-a pierdut cunostinta. Medicii de la Smurd au incercat sa-l resusciteze timp de jumatate de ora, fara noroc insa, Adi decedand la scurt timp dupa accident.

Comunitatea motociclistilor din Bacau e profund indurerata de moartea colegului si prietenului lor, “un baiat de nota 11, cum rar s-a mai vazut”. Interesat de muzica (canta foarte bine la nai), poliglot (engleza, germana si rusa), Adi devenise indragostit de motocross, in urma cu o luna achizitionandu-si o superba vitezana verde, care, din pacate, l-a condus spre un sfarsit tragic. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Update: despre inmormantare cititi aici.

Dupa doua luni de trandaveala si lipsa de constiinta revolutionara, m-am reintors la punctul de comanda si sunt gata sa reiau blogul de unde l-am lasat. Adica din groapa. Articolele vechi au devenit istorie, asa cum si vechiul Alexandru e istorie. Ramasitele unui ospat de defulari, aglutinate prin dispretul fata de mocirla imorala de imbecili, vor ramane in continuare in atentia mea. Insa contemporaneitatea e deja o moda fada si voi refuza cu indarjire sa ma invelesc in ea. Nu ma intereseaza popularitatea, asa cum nu ma intereseaza nici veninul pe care il improscati voi cei fara indoieli si principii. Voi scrie de mine, cu mine si pentru mine, iar daca printr-un soi de scapare nefericita, vor fi lansate pe acest blog si idei generoase, considerati-le greseli damnabile!